La 24 august 79, vulcanul Vezuviu a distrus două prospere orașe romane – Pompei și Herculaneum. Lava le-a acoperit aproape instantaneu, împietrindu-le la propriu și punând capăt vieții a mii de locuitori.
Datele exacte despre desfăşurarea catastrofei din 24 august ‘79 le datorăm marelui istoric roman Tacit. În anul 106, el s-a adresat prietenului său, Plinius cel Tânăr, nepotul comandantului flotei romane la Miseneum, Plinius cel Bătrân, pentru a-l ruga să-i transmită tot ce ştia despre erupţia Vezuviului şi moartea unchiului său. Plinius cel Tânăr i-a răspuns prin două scrisori lungi care s-au păstrat până în zilele noastre.
O zi care nu anunța nimic
Cele două așezări din preajma muntelui Vezuviu, Pompei și Herculaneum, erau cele mai prospere orașe din zonă. Aproximativ 20.000 de oameni locuiau la Pompei. Era o economie rodnică, susținută de negustori, producători locali și agricultori. Terenurile erau fertile datorită erupțiilor precedente ale vulcanului, dar locuitorii nu știau asta. Herculaneum era un soi de stațiune, cu 5000 de locuitori, romani cu dare de mână care veneau pe timpul verii și care dețineau aici villae de lux.
Înainte de anul 79, au fost un cutremur puternic, în februarie ‘62 și un altul mai mic, din anul 64. Potrivit lui Pliniu cel Tânăr (scriitor și administrator roman), romanii nu erau speriați de cutremurele din zonă, ele având loc în mod frecvent. Din 20 august 79, în apropierea Vezuviului a început o serie de cutremure mici, dar localnicii nu au intrat în panică. Muntele era încă liniștit.
Vezuviul erupe
În 24 august, în jurul prânzului, vulcanul Vezuviu a erupt, aruncând un nor de cenușă. În următoarele 12 ore, tone de cenușă și material vulcanic au căzut asupra orașului Pompeii. Cei mai mulți dintre locuitori s-au refugiat din calea dezastrului, dar vreo 2000 de persoane au rămas în urmă, ascunși în pivnițe sau structuri de piatră, unde sperau să fie în siguranță. Direcția vântului a protejat Herculaneum de faza inițială a erupției, dar în cele din urmă orașul a fost acoperit de un nor toxic de cenușă, urmat de un val ucigător de flux piroclastic. Locuitorii rămași în Pompeii au supraviețuit primei zile a erupției, dar au murit în ziua de 25 august, când un nor de gaze toxice a împânzit orașul, sufocându-i pe cei rămași.
Apoi, muntele Vezuviu a eliberat 1,5 milioane de tone de lavă, piatră ponce și cenușă vulcanică pe secundă, la o distanță de până la 33 de kilometri. De asemenea, energia termică degajată a fost de 100.000 de ori mai mare decât cea de la bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki din 6, respectiv 9 august 1945. Istoricii estimează că în cele două orașe locuiau între 16.000 și 20.000 de persoane, dar în urma săpăturilor arheologice au fost găsite rămășițele a 1.500 de persoane în orașele Pompei și Herculaneum.
Cu toate acestea, numărul total al victimelor este încă necunoscut
Orașele Pompei și Herculaneum au fost îngropate sub câțiva metri de cenușă și material vulcanic. Odată cu trecerea timpului, au fost uitate, fiind redescoperite abia în secolul al XVIII-lea, când la Heruculaneum, în urma unor săpături, a fost scoasă la lumină o statuie de marmură. Au urmat apoi câteva excavații pentru căutarea unor obiecte de artă valoroase, dar proiectul a fost abandonat. Apoi, în 1748, un fermier a descoperit urme ale vechiului Pompeii pe terenul viei sale. De atunci, excavațiile continuă aproape fără întrerupere până în zilele noastre. Situl de la Pompei este vizitat de mii de turiștii în fiecare zi, care rămân uimiți de faptul că pot vedea ruinele unui oraș, care a fost distrus în urmă cu aproximativ 2.000 de ani.
Plinius cel Tânăr descrie astfel momentele de atunci
„În vremea aceea trăiam cu mama la Moieneum. Toată noaptea cât a lipsit unchiul a durat un puternic cutremur de pământ. La răsăritul soarelui, mama – înfricoşată groaznic – a năvălit în camera mea. Am hotărât să părăsim oraşul imediat, ştiind că toate casele se pot prăbuşi din clipă în clipă. Exemplul nostru a fost urmat şi de alţi locuitori din oraş care fugeau cât îi ţineau picioarele şi ne-au luat-o înainte. Cu această ocazie se puteau observa scene neobişnuite. Marea părea că se retrage, lăsând pe mal o mulţime de vietăţi acvatice. Pe cer se adunau nori negri, rău-prevestitori, din care zvâcneau fulgere şi flăcări. Peste puţin timp, o noapte ciudată a cuprins totul. Se auzeau blestemele mamelor, plânsul copiilor, strigătele bărbaţilor. Unii îşi plângeau propria soartă, alţii se plângeau de soarta celor apropiaţi lor; erau alţii care se rugau pentu moartea lor. Mulţi ridicau rugător mâinile spre zei, marea majoritate însă striga că nu mai sunt zei pe lumea asta şi că a venit noaptea cea veşnică.”
În prezent, Muntele Vezuviu este singurul vulcan activ de pe continentul european. A erupt ultima oară în 1944, însă ultima erupție majoră a avut loc în 1631. Specialiștii se așteaptă ca în viitorul relativ apropiat muntele să erupă din nou. De data aceasta însă, circa 700.000 de oameni sunt în pericol.
