Citește articolul pe această muzică [player id=4292]
Castelul Uçhisar este o formațiune geologică emblematică și o minune istorică amplasată în inima Capadociei, Turcia. Sculptată în peisajul unic al regiunii, această structură asemănătoare cetății nu este doar o dovadă a ingeniozității umane, ci și o fereastră către istoria bogată a zonei. De la originile sale geologice până la semnificația sa strategică și importanța culturală, Castelul Uçhisar este înalt ca simbol al rezistenței și adaptării. Dar câți ani are? Și cine erau popoarele antice care locuiau aici?
Castelul Uçhisar a rezistat trecerii secolelor
Unul dintre primele lucruri care vă vor surprinde când vedeți acest castel și sat străvechi, este unicitatea sa. Zona este plină de „hornuri de zâne”, cunoscute sub numele de hoodoos, care sunt conuri înalte de rocă și turle formate prin eroziune. Cunoscute sub numele de formațiuni geologice curioase, aceste turle sunt acum rareori locuite. Dar anticii din Cappadocia au folosit aceste roci speciale pentru a face case in ele. Acest lucru s-a dovedit ideal pentru un sat fortificat bine protejat, situat pe vârful unui deal dominant. Și tocmai din această cauză Uçhisar a reușit să supraviețuiască de-a lungul multor secole.
Uçhisar este un nume turcesc și înseamnă „Cetatea exterioară”, referindu-se la turla centrală de stâncă, de 60 de metri înălțime, care se numește în mod obișnuit un castel. În multe privințe, acest castel central este ca un stup. Este încrucișată cu multe pasaje subterane, cu sute de camere în interior și dedesubt. Cândva, stânca adăpostea până la 1.000 de locuitori. Din păcate, nimeni nu locuiește în ea astăzi și rămâne o atracție turistică majoră.
Auzind despre castel, mulți presupun automat că este o structură clasică medievală creată de om. Dar Uçhisar este pur și simplu o formațiune naturală, creată prin eroziunea rocii vulcanice moi cunoscute sub numele de tuf. De-a lungul a milioane de ani, vântul și apa au sculptat peisajul, dând naștere formațiunilor de coșuri distincte care caracterizează Cappadocia. Castelul Uçhisar, însă, se distinge prin faptul că este cel mai mare și mai înalt coș de zâne din regiune, care poate fi văzut de la mare distanță.
Un martor rece al istoriei
Dincolo de alura geologică, Castelul Uçhisar a jucat un rol esențial în istoria regiunii. În diferite perioade, inclusiv în epoca bizantină și otomană, castelul a servit ca punct strategic pentru apărare și supraveghere. Poziția sa ridicată a permis o vedere panoramică a peisajului înconjurător, oferind un avantaj pentru cei care doresc să protejeze sau să controleze zona.
Importanța strategică a castelului este subliniată de rețeaua de tuneluri și încăperi sculptate în structura sa, reflectând ingeniozitatea oamenilor care și-au căutat refugiu în zidurile sale. În vremuri de război sau de dezastru, sătenii din zonă se înghesuiau cu toții în zidurile de protecție ale stâncii înalte.
Castelul a fost menționat pentru prima dată în mod specific într-o cronică din secolul al XIV-lea de către un anumit Aziz ibn Ardasir. Cu toate acestea, există dovezi că site-ul este mult, mult mai vechi decât atât. De fapt, mulți savanți sugerează că zona a fost locuită încă din vremea hitiților, în epoca bronzului. Pe măsură ce secolele au trecut și civilizațiile s-au schimbat, toți noii cuceritori ai regiunii au recunoscut potențialul de apărare al acestui castel. Nu știm dacă site-ul a văzut sau nu niște bătălii sau asedii mari.
Marea atracție turistică a Capadociei
În zilele noastre, Uçhisar rămâne o atracție turistică foarte populară în regiune. Totuși, nu a fost întotdeauna așa. Timp de multe decenii, acesta a fost doar un sat vechi, cuibarit departe de privirile indiscrete. Dar recent, mulți oameni i-au recunoscut farmecul unic.
Una dintre atracțiile din sat este Biserica Sf. Vasile din secolul VI, care este situată într-un con de stâncă și este destul de greu accesibilă. O altă destinație populară din apropiere este așa-numita Vale a Porumbeilor (Güverçinlik Vadisi), care se întindea între Uçhisar și un sat din apropiere. În trecut, sătenii au construit case de porumbei pe dealurile stâncoase și turle de piatră, creând un peisaj unic. De-a lungul secolelor, guanoul de porumbei (excremente) a fost folosit pe scară largă în zonă ca îngrășământ și chiar a contribuit la îmbunătățirea culorilor frescelor din interiorul bisericii foarte vechi.
Castelul Uçhisar este o mărturie vie a împletirii naturii, istoriei și culturii. Pe măsură ce vizitatorii urcă pe înălțimile sale și navighează în tunelurile sale, ei pornesc într-o călătorie în timp, cufundându-se în poveștile țesute chiar în țesătura acestei remarcabile fortărețe. Castelul Uchisar rămâne nu doar o minune geologică, ci și un simbol al adaptabilității umane și al rezistenței în fața marșului necruțător al timpului.
