Însăși existența Bisericii Ortodoxe Copte din Etiopia este un miracol. Modul în care această Biserică creștină a supraviețuit în timpul mileniilor de izolare şi ritualurile sale unice fac vizitatorii străini a contempla acest miracol. Comportamentul etiopienilor creștini, și în special a femeilor care participă la servicii, reamintesc străinilor de Biserica originară. Cu toate acestea, nu ar trebui să vină ca o surpriză.
Etiopia este una dintre cele mai vechi țări din lume, cu o istorie cunoscută de aproximativ trei mii de ani. Între legendă şi istorie, iar etiopienii nu fac o distincție clară între cele două, Etiopia a avut 237 regi și împărați de la Menelik Întâiul, fiul regelui Solomon, la ultimul împărat Haile Selassie. Și, Etiopia este, de asemenea, una dintre cele mai vechi națiuni creștine de pe pământ.
Creștinismul a fost adus în Etiopia în anul 330 d.Hr. de către Frementius, un călugăr roman din Siria. Surse etiopiene curente susțin că el a fost de fapt de origine etiopiană. Chipurile, călugăr, mai târziu a devenit primul episcop etiopian și acum este onorat ca un sfânt, a reușit să-l convingă pe împărat să se convertească la creștinism. Conversia familiei regale a fost urmată de adoptarea creștinismului de cei mai mulți dintre supușii săi. La scurt timp după aceea, Biblia a fost tradusă în Geez, vechea limbă din Etiopia, și a rămas piatra de temelie a bisericii țării de atunci.
Înainte de adoptarea creștinismului, cu toate acestea, cei mai mulţi etiopieni au urmat o formă de religie iudaică adusă lor de către preoți evrei timpurii provenind din Arabia.
În consecință, adoptarea noii religii nu a fost ușoară și de multe ori a dus la confruntări sângeroase. Apoi, în momentul în care religia creștină a început să fie acceptată de majoritatea oamenilor, o altă religie, Islamul, a sosit din aceeași peninsulă care ridică probleme chiar mai mari. O nouă luptă a urmat, de asemenea, care a durat sute de ani.
În timpul Evului Mediu însăşi supraviețuirea Etiopiei creștine a fost în discuție. Țara a fost invadată și aproape învinsă de către musulmani. Liderii etiopieni au avut nicio alegere în afară de a cere Europei să o ajute să supraviețuiască. În 1529 Portugalia a trimis un contingent de 450 militari care au întors valul și au salvat creștinismul etiopian.
— Citește și despre copții din Egipt —
Musulmanii au izolat Etiopia timp de sute de ani de restul creștinătății, iar acest lucru a făcut-o să evolueze complet pe cont propriu. Ca urmare, Biserica Coptă Etiopiană pare înghețată în timp reținând până în această zi unele dintre cele mai vechi comportamente și ritualuri creștine. În plus, de asemenea, până astăzi Biserica etiopiană păstrează o serie de tradiții iudaice.
Pentru cea mai mare parte a istoriei sale, Biserica Ortodoxă Etiopiană aparținea de Biserica Coptă din Egipt, dar recent a devenit autocefală. În prezent, aproximativ 60 la sută din etiopienii sunt creștini, cu cea mai mare parte rămasă fiind musulmană.
În timpurile moderne, cele două comunități se înţeleg bine și în aceste zile ei sunt foarte primitori cu străinii.
Biserica ortodoxă etiopiană (în limba amharică:Yäityop’ya ortodoks täwahedo bétäkrestyan) este o biserică veche orientală coptă autocefală care s-a desprins de patriarhul copt din Alexandria în 1959. Biserica ortodoxă etiopiană numără 45.000.000 credincioși, ceea ce reprezintă 60% din populația Etiopiei. Biserica mai este cunoscută și sub denumirea de Täwahedo ceea ce în limba gî’îz (limba în care se țin liturghiile) înseamnă unitate.
Asemănări cu iudaismul
copiii de parte bărbătească sunt tăiați împrejur în a opta zi de la naștere
există interdicții în ceea ce privește consumul de carne de porc și de pește fără solzi
sunt două zile de sărbătoare pe săptămână: duminica și sâmbăta
se jertfesc animale, în special miei
femeile au oprită intrarea în biserică când sunt în timpul menstruației, trebuie să își acopere capul cu un batic numit shash
în biserică femeile stau separate de bărbați
la intrarea în biserică credincioșii se descalță
bisericile sunt construite după planul templului lui Solomon după cum este știut din Biblie, și care cuprinde trei părți: qeddeste-qeddusan- sanctuarul închis, queddest – spațiul sfânt și qene mahelet – unde preoții citesc scripturile.
Calendarul etiopian provine de la calendarul bisericii copte cu unele modificări. Calendarul este cu 7-8 ani mai puțin decât calendarul gregorian. Anul este compus din 365 zile, la 4 ani i se mai adaugă o zi, iar fiecare ani din această serie de patru îi este dedicată unui sfânt urmând ordinea: Ioan, Matei, Marcu, Luca. Anul este împărțit în 12 luni a câte 30 de zile. La sfârșitul fiecărui an i se adaugă 5 zile extra numite Pagumen, în anii bisecți Pagumen-ul are 6 zile. Anul Nou (Enkutatash) se sărbătortește pe 11-12 septembrie după calendarul gregorian dată ce corespunde zilei de 1 meskerem în calendarul etiopian.
A opta minune a lumii: bisericile săpate în piatră din Etiopia
Undeva în inima Etiopiei se află un ansamblu monumental de 11 biserici săpate în piatră. Loc de pelerinaj pentru creștini, bisericile din Lalibela se numără printre cele mai frumoase monumente creștine din Africa. Despre acest sit, scriitorul polonez Ryszard Kapuściński scria că este nedrept că nu se numără printre cele șapte minuni ale lumii, căci este ireal de frumos.
Cele 11 biserici medievale săpate în piatră se află într-o zonă montană din inima Etiopiei, în Lalibela. Situl medieval se află la 645km distanță de capitala Addis Ababa. Construcția lor este atribuită de specialiști –Regelui Lalibela, care și-a propus în secolul al XII-lea să construiască un nou Ierusalim, asta după ce Orașul Sfânt, cucerit de musulmani, era închis pentru creștini. Prin construcția acestui ansamblu religios, Regele a căutat să obțină și sprijinul puternicei biserici ortodoxe etiopiene pentru a se ăpăra în fața rivalilor săi.
Cele 11 biserici sunt construite la nord, respectiv la est de un canal artificial care reprezintă Iordanul. Acestea sunt:Biet Medhani (Casa Mântuitorului Lumii), cea mai mare dintre toate;ea este o copie a catedralei Sfânta Maria din Aksum și e cea mai mare biserică monolitică de pe pământ;Biet Mariam (Casa Sfintei Maria);Biet Maskal (Casa Sfintei Cruci);Biet Denagel (Casa Fecioarelor Martire);Biet Golgotha Mikael (Casa Golgotei și a Sfântului Mihail);iar la est de canal:Biet Amanuel (Casa Sfântului Emanuel);Biet Mercoreos (Casa Sfântului Mercurius);Biet Abba Libanos (Casa Abatelui Libanos);Biet Gabriel Rafael (Casa Sfinților Gabriel și Rafael), Biet Lehem (Casa Sfintei Pâini) și, separată de celelalte, Biet Ghirghis (Casa Sf. Gheorghe, în formă de cruce).
Bisericile au fost săpate în piatră. Fiecare biserică a fost creată prin săparea unui șanț imens cu patru laturi, apoi excavarea până la câțiva metri adâncime. S-au format astfel monoliți imenși din piatră în care s-au cioplit uși, ferestre, coloane, acoperișuri etc. Ansamblul are și un extins sistem de șanțuri de canalizare, tranșee și pasaje pentru ceremonii, precum și catacombe. Situl etiopian este cu atât mai impresionant cu cât ne gândim că la construcția lui s-a folosit doar munca manuală, cu ciocane și dălți.
Se spune că Lalibela a dorit excavarea acestor biserici din piatră pentru ca musulmanii să nu le poată distruge.
Locul a devenit încă din secolul XII loc de pelerinaj pentru copții creștini.
Proiectul lui Lalibela a avut două consecințe neașteptate. Mai întâi, situl – de o frumusețe aproape ireală – a devenit imediat loc de pelerinaj pentru creștinii din regiune. Apoi regele însuși a decis să se dedice unei vieți religioase;după 20 de ani pe tron, a abdicat și a trăit tot restul vieții ca pustnic, izolat într-o peșteră. De atunci, el este considerat de către etiopieni un sfânt și venerat ca atare.
Bisericile au fost folosite în continuu încă din secolul al XII-lea (majoritatea ca biserici, două dintre ele posibil ca reședințe regale). Primii europeni care le-au descoperit au fost portughezii, în anii 1520. Unul dintre exploratorii ajunși atunci în zonă scria în jurnal că situl este atât de impresionant, încât se așteaptă ca cei care-i vor citi notele să creadă că minte când descrie frumusețea bisericilor săpate în piatră.
Situl de la Lalibela a fost inclus în patrmoniul mondial UNESCO în 1978.
