Saladin, sultanul mamelucilor din Egipt, a cucerit Ierusalimul în 2 octombrie 1187, după un asediu de doar trei săptămâni. Acest eveniment a marcat sfârșitul domniei creștine de 88 de ani asupra orașului și a declanșat cea de-a treia cruciadă, o campanie militară europeană care a avut loc în perioada 1189-1192.
Saladin a început să pregătească asediul Ierusalimului în 1187, adunând o armată de peste 20.000 de soldați din Egipt, Siria și alte provincii musulmane. În 20 septembrie, armata lui Saladin a ajuns în fața orașului și a început asediul.
Creștinii din Ierusalim erau apărați de o garnizoană de aproximativ 2.000 de soldați. Ei au rezistat timp de trei săptămâni, dar în cele din urmă au fost nevoiți să se predea.
La 2 octombrie, Saladin a intrat în Ierusalim. El a promis să fie milostiv cu locuitorii orașului, dar mulți creștini au fost uciși sau vânduți ca sclavi.
Cucerirea Ierusalimului de către Saladin a fost un șoc pentru creștinătatea occidentală. Papa Urban al III-lea a chemat la o nouă cruciadă pentru a recuceri Cetatea Sfântă.
A treia cruciadă a fost condusă de regele Richard Inimă-de-Leu al Angliei, regele Filip al II-lea August al Franței și împăratul Frederic al II-lea al Sfântului Imperiu Roman. Cruciații au reușit să recucerească multe orașe din Palestina, dar nu și Ierusalimul.
Saladin și Richard Inimă-de-Leu au încheiat un tratat de pace în 1192, care a stabilit o linie de demarcație între teritoriile creștine și musulmane din Palestina. Ierusalimul a fost împărțit între cele două religii, iar creștinii au fost autorizați să viziteze orașul în scopuri religioase.
Cucerirea Ierusalimului de către Saladin a fost un moment important în istoria conflictului dintre creștini și musulmani din Orientul Mijlociu. Acest eveniment a avut un impact semnificativ asupra relațiilor dintre cele două religii și a contribuit la definirea a ceea ce va deveni mai târziu conflictul arabo-israelian.
Iată câteva detalii suplimentare despre acest eveniment:
Saladin era un lider militar și politic talentat. El a reușit să unească sub conducerea sa o mare parte din Orientul Mijlociu, inclusiv Egiptul, Siria, Irakul și Yemenul.
Saladin era cunoscut pentru generozitatea și toleranța sa religioasă. El a permis creștinilor să continue să locuiască în Ierusalim și în alte orașe musulmane.
Cucerirea Ierusalimului de către Saladin a fost o victorie simbolică pentru musulmani. Orașul era considerat un loc sfânt pentru ambele religii, iar cucerirea sa a fost văzută ca o recăpătare a controlului asupra unei părți importante a lumii islamice.
A treia cruciadă a fost o campanie militară complexă și costisitoare. Cruciații au reușit să recucerească multe orașe din Palestina, dar nu și Ierusalimul.
Saladin a murit în 1193, iar imperiul său s-a destrămat rapid după moartea sa. Cu toate acestea, el a rămas o figură importantă în istoria Orientului Mijlociu, iar cucerirea Ierusalimului de către el este considerată un moment de cotitură în conflictul dintre creștini și musulmani.
