Distrugerea celui de-al doilea Templu din Ierusalim (70)

5 (2)

În ziua de 8 a lunii Ab la iudei, la sfârşitul lui august din anul 70 e.n., Titus, fiul împăratului roman Vespasian, care de patru luni conducea asediul Ierusalimului, a poruncit întregii sale armate să se pregătească să atace Templul la răsăritul soarelui. Întâmplarea făcea ca ziua următoare să fie chiar ziua în care babilonienii au distrus Ierusalimul cu mai bine de 500 de ani în urmă.

În 66 e.n., după o revoltă a evreilor, armatele romane conduse de Cestius Gallus au venit împotriva Ierusalimului. Dar, așa cum remarca Josephus, Gallus „și-a rechemat soldații în mod surprinzător și . . . din motive greu de înțeles . . . a părăsit el orașul” (Războiul iudeilor, II, XIX, 7). Această situație le-a dat posibilitatea creștinilor să fugă din Ierusalim. Nu după mult timp, armatele romane s-au întors, sub conducerea lui Titus. De data aceasta, romanii au construit „o fortificație cu pari ascuțiți”, o palisadă de jur împrejurul Ierusalimului, lungă de 7,2 km. După un asediu de aproximativ cinci luni, orașul a fost complet distrus, iar templul a fost dărâmat. Trei ani mai târziu, în 73 e.n., armatele romane au cucerit ultimul bastion evreiesc – fortăreața Masada, situată pe vârful unui munte.

Distrugerea Templului din Ierusalim:

Templul din Ierusalim, cunoscut și sub numele de Primul Templu sau Templul lui Solomon, a fost construit în secolul al X-lea î.Hr. și a fost distrus de babilonieni în anul 586 î.Hr. A fost reconstruit mai târziu în timpul domniei lui Ezra și Neemia și a fost cunoscut sub numele de Al Doilea Templu.

Al Doilea Templu a fost un loc sfânt central pentru evrei și a servit ca loc de închinare, rugăciune și sacrificiu. Această structură a fost reconstruită și extinsă sub conducerea regelui Irod cel Mare în secolul I î.Hr., iar aceasta a fost cea care a fost distrusă în anul 70 d.Hr.

În timpul asediului asupra Ierusalimului de către Titus, armata romană a copleșit orașul. Luptele au fost feroce, iar distrugerea Templului a fost un act intenționat al romanilor pentru a sublinia supunerea evreilor.

Consecințe:

Exilul evreilor: După distrugerea Templului, mulți evrei au fost luați prizonieri și duși în sclavie în diferite părți ale Imperiului Roman. Alții au fugit și s-au dispersat în diverse regiuni, marcând începutul celei de-a doua Diaspore.

Iudaismul rabbinic: Cu pierderea centrului lor religios, evreii au dezvoltat o formă de iudaism cunoscută sub numele de iudaism rabbinic. Această formă de iudaism se bazează pe studiul și interpretarea Torei sub îndrumarea rabinilor.

Rugăciună și sinagogi: Din cauza lipsei Templului, evreii au început să se adune pentru rugăciune în sinagogi. Sinagogile au devenit centrul vieții religioase și comunitare evreiești.

Creștinismul: Evenimentul a avut o influență semnificativă asupra primei comunități creștine, care era încă puternic legată de iudaism. Pierderea Templului și schimbările în religia iudaică au contribuit la separarea tot mai mare între creștinism și iudaism.

Impact cultural și teologic: Distrugerea Templului a avut un impact profund asupra identității evreilor și asupra teologiei lor. Ea a fost văzută ca o tragedie și a influențat numeroase scrieri religioase și liturgice evreiești.

Distrugerea Templului din Ierusalim a fost un moment crucial în istoria evreilor și a avut consecințe de lungă durată asupra religiei, culturii și identității lor. Această tragedie a avut un impact semnificativ asupra evoluției iudaismului și a influențat istoria lumii în moduri complexe și profunde.