Imaginați-vă o perioadă în care teama de vampiri nu era doar apanajul filmelor de groază, ci o epidemie autentică care a cuprins Europa. Da, ai citit bine, – o epidemie de vampiri! Nici aceasta nu a fost o panică la scară mică; comunităţi întregi erau cuprinse de frică.
Nașterea unui fenomen (1725-1734)
Povestea începe la începutul secolului al XVIII-lea, o perioadă în care știința tocmai începea să conteste superstițiile, însă folclorul a stăpânit ferm asupra populației. Primul caz înregistrat al acestei isterii vampirice a fost în 1725, odată cu moartea lui Petar Blagojevich în Serbia. Rapoartele susțin că s-a întors din morți, căutând sânge de la cei vii. Localnicii, într-o frenezie de frică, i-au dezgropat trupul, l-au găsit „nedescompus” și au decis să-i bage un țăruș prin inimă, doar pentru a fi în siguranță. Și așa s-a născut epidemia de vampiri.
Explicații științifice vs. Credințe populare
Ceea ce este fascinant este modul în care această sperietură a vampirilor a făcut puntea dintre folclor și știință. Epoca Iluminismului, cu căutarea ei pentru raționalitate, începea, totuși aici erau comunități înrădăcinate în explicații supranaturale pentru fenomenele naturale. Descompunerea nu a fost bine înțeleasă; „cadavrele vampirilor” prezentau adesea semne naturale de descompunere, cum ar fi balonarea și sângerarea, care au fost interpretate greșit ca semne de viață.
Răspândirea și impactul epidemiei de vampiri
Epidemia de vampiri nu a fost limitată în Europa de Est. Rapoartele despre observări și exhumări de vampiri s-au răspândit în Germania, Franța și Anglia, aprinzând o nebunie transcontinentală a vampirilor. Chiar și ziarele respectate ale vremii au publicat povești despre încercările și metodele de protecție împotriva vampirilor.
Până la sfârșitul anilor 1730, isteria a început să scadă. Gânditorii și oamenii de știință iluminist, cum ar fi călugărul benedictin Dom Augustin Calmet, au început să provoace narațiunile vampirilor cu explicații raționale. Autoritățile habsburgice au emis decrete pentru a reglementa exhumarea și profanarea cadavrelor, potolind temerile publicului și punând capăt cu încetul epidemiei de vampiri.
Și în România exista această teamă de vampiri, prima informaţie scrisă despre astfel de practici apare într-o lucrare a medicului Samuel Köleseri, apărută în 1709.
Acesta povesteşte că locuitorii satelor Bobâlna, Cristei, Broşteni şi Păuca, (din judeţul Alba), pentru a potoli epidemia de ciumă au dezgropat mai mulţi „foşti strigoi”, printre care şi un fost preot, după care le-au străpuns inima cu un ţăruş, iar apoi epidemia se spune că ar fi încetat.
În situaţii extreme nici slujitorii altarului nu sunt scutiţi de deranjarea odihnei celei veşnice. Un raport publicat în 1784 cu privire la credinţele românilor asupra moroilor, prezintă atitudinea autorităţilor imperiale care ameninţă cu sancţiuni dure pentru cei implicaţi în astfel de practici, cât şi rolul major jucat de preot în comunitate şi implicit în prezervarea unor astfel de credinţe şi practici.
Preoţii descrişi ca fiind „foarte inculţi” şi cei mai mulţi incapabili să scrie şi să citească sunt parte a aceluiaşi orizont cultural/mental cu al celor păstoriţi, în cuvintele chirurgului german, „sunt tot atât de superstiţioşi ca şi ei”. Strigoii sunt cei care provoacă diferite boli sau dezordini naturale cum sunt seceta sau inundaţiile, conform credinţelor populare, astfel că perioadele în care diferite epidemii bântuie lumea satului transilvănean sunt însoţite de numeroase ritualuri de dezgropare şi destrigoire, exorcizare a morţilor.
Privind în urmă, Marea Epidemie de Vampiri servește ca o dovadă a puterii superstiției și a întunericului care poate apărea din frică. Este o reamintire fascinantă, chiar dacă oarecum macabră, a unei perioade în care granița dintre mit și realitate nu era doar estompată, ci și complet ștearsă. Așa că data viitoare când vizionați un film cu vampiri, amintiți-vă că odată ca niciodată, frica era prea reală.
Acest episod istoric, deși înfricoșător, oferă o privire ușoară asupra capacității de frică a psihicului uman și a căilor ciudate pe care le poate conduce pe noi. Marea epidemie de vampiri rămâne unul dintre cele mai ciudate episoade de fapt din istorie, un capitol bizar în care vampirii „umblau” printre oameni, iar logica a trecut pe planul legendei.
