În iarna anului 1959, zece membri ai Institutului Politehnic din Ekaterinburg, nouă studenți și un instructor sportiv care a luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial, s-au îndreptat în sălbăticia înghețată a Munților Ural într-o expediție de alpinism din care nu s-au mai întors vreodată. Astăzi, așa-numitul incident Dyatlov Pass, numit după liderul grupului, Igor Dyatlov, în vârstă de 23 de ani, este unul dintre cele mai mari mistere ale Rusiei, generând numeroase teorii ale conspirației, de la un experiment militar și radiații, la ființe extraterestre și OZN-uri, un atac al lui Yeti – omul zăpezilor sau o întâlnire nu atât de prietenoasă cu indigenii Mansi.
În seara zilei de 23 ianuarie 1959, grupul de studenți s-a urcat în trenul din Sverdlovsk, chiar la est de Munții Ural, potrivit BBC. Grupul era format din opt bărbați și două femei. Igor Dyatlov, liderul, era un student în ingineria radio în anul V și unul dintre cei mai experimentați sportivi din grup.
Alături de acesta mai erau și Zinaida Kolmogorova, 22 de ani, de la aceeași facultate; Yuri Doroshenko, 21 de ani; Alexander Kolevatov, 24, studia fizica nucleară; Yuri Krivonischenko, 23 de ani; Rustem Slobodin, 23 de ani și Nicolas Thibeaux-Brignolle, în vârstă de 23 de ani – toți fiind studenți ingineri.
Lyudmila Dubinina, în vârstă de 20 de ani, și Yuri Yudin, 22 de ani, studiau amândoi economia. Semyon Zolotaryov era un instructor sportiv în vârstă de 38 de ani, care luptase în cea de-a Doua Conflagrație Mondială. Yuri Yudin nu s-a simțit bine și a nu și-a continuat călătoria – o decizie care i-a salvat viața.
DESTINAȚIA: MUNTELE MORȚII
După ce Yuri Yudin a părăsit grupul, studenții și-au continuat călătoria, ajungând la Ortorten. Se presupune că în limba aborigenilor Mansi numele muntelui înseamnă „nu mergeți acolo”. Potrivit filmului și al jurnalelor personale găsite ulterior la locul faptei de anchetatori, echipa a campat la 1 februarie 1959, ridicând un cort mare pe pantele înzăpezite ale Muntelui Kholat Saykhl, al cărui nume poate fi interpretat ca „Muntele Morții” în limba poporului Mansi, potrivit National Geographic.
În anii 1950, Mansi nu erau singurii care locuiau în regiune. Odată a existat o rețea de lagăre pentru prizonieri în nordul Uralilor, cunoscută sub numele de Ivdel-lag, unde 30.000 de deținuți au construit drumuri, au tăiat și prelucrat lemn și au lucrat în fabrici improvizate. Tabăra avea reputația ca fiind una dintre cele mai atroce și violente din întregul sistem de gulag. Cu toate acestea, puțini au încercat să scape din cauza locației îndepărtate și a climei necruțătoare.
La 31 ianuarie, Igor Dyatlov și-a schimbat planurile de două ori, fiind nesigur unde ar trebui să înnopteze
După ce au campat la 1 februarie pe Muntele Morții, alegând acel loc în mod inexplicabil, nu s-a mai auzit nimic despre studenți vreme de câteva săptămâni. O echipă de căutare a ajuns la Kholat Saykhl câteva săptămâni mai târziu și a găsit cortul înzăpezit și fiind tăiat din interior. A doua zi, primul dintre corpuri a fost găsit lângă un cedru. În următoarele câteva luni, pe măsură ce zăpada s-a dezghețat, echipele de căutare au descoperit treptat restul trupurilor neînsuflețite, împrăștiate în jurul versantului.
Toți cei nouă excursioniști au decedat de hipotermie după ce au fost forțați să iasă din corturi, fără încălțări și haine adecvate gerului, „sub influența unei forțe naturale convingătoare”, a concluzionat atunci o anchetă rusă, apoi cazul a intrat în umbră. Fiecare corp era o piesă dintr-un puzzle sumbru, dar niciuna dintre piese nu părea să se potrivească. Lipsa detaliilor despre acest eveniment șocant, un aparent masacru care a avut loc în secret, a dat naștere la zeci de teorii ale conspirației.
CARE SUNT IPOTEZELE PRINCIPALE?
AVALANȘĂ
Pe fondul interesului din mass-media și a ipotezelor omniprezente, autoritățile rusești au reexaminat recent cazul și au concluzionat în 2019 că o avalanșă a fost în primul rând responsabilă pentru cele nouă decese. Cu toate acestea, din raport au lipsit detalii științifice esențiale, inclusiv o explicație clară cu privire la modul în care ar fi putut avea loc o avalanșă, fără nicio dovadă documentată a apariției sale.
Jim McElwaine, expert în hazarduri naturale la Universitatea Durham din Anglia, a declarat pentru National Geographic că plăcile de zăpadă ar fi trebuit să fie incredibil de rigide și să se miște cu o viteză semnificativă, pentru a provoca astfel de răni violente ca cele găsite pe corpurile tinerilor.
McElwaine a adăugat că cercetarea „nu explică de ce acești oameni, după ce au fost loviți de o avalanșă, au fugit fără hainele lor în zăpadă. Dacă vă aflați în acest tip de mediu dur este o sinucidere să lăsați adăpostul fără hainele pe care le aveți. Pentru ca oamenii să facă asta, trebuie să fi fost îngroziți de ceva. Presupun că unul dintre cele mai probabile lucruri este că unul dintre ei a luat-o razna din anumite motive. Nu pot să înțeleg de ce s-ar fi comportat în felul acesta dacă nu ar încerca să fugă de cineva care i-a urmărit.”
În noaptea de 1 februarie 1959 nu a fost nicio ninsoare care ar fi putut crește greutatea zăpezii pe versant și să fi declanșat o avalanșă. Majoritatea leziunilor prezente pe corpurile excursioniștilor au fost atipice față de cele cauzate de avalanșe, ale căror victime sunt de obicei asfixiate. Iar asta nu explică de ce în urma analizei au fost descoperite niveluri ridicate de radioactivitate pe două dintre hainele victimelor.
EXPERIMENT MILITAR
Un anchetator privat, care a vorbit cu foștii militari din zonă, a declarat că tinerii ar fi putut fi uciși după ce au fost confundați cu niște prizonieri care au evadat din lagăre. Sau, alternativ, că au fost uciși într-o „operațiune de curățare” după o serie de exerciții militare secrete. Yuri Yudin, cel care a abandonat călătoria, a spus înainte de moartea sa că el crede că prietenii săi „au văzut ceva ce nu ar fi trebuit să vadă” și de aceea au fost uciși, potrivit The Atlantic.
Alții sunt de părere că tinerii se aflau într-o misiune a KGB-ului. Această concluzie se bazează pe informații recente despre legăturile dintre KGB și membrii expediției care au murit în circumstanțe bizare în 1959, potrivit TASS Russian News Agency.
„S-a dovedit că erau doi ofițeri KGB în grupul Dyatlov. Foarte probabil, ei îndeplineau o misiune pentru un experiment (…). Turiștii purtau un lot mare de echipamente foto, care era complet atipic pentru expediții extrem de complexe care necesită o ușurare maximă a încărcăturii lor.”, a spus Yuri Kuntsevich.
FRECVENȚA INFRASUNETELOR
Teoria infrasunetelor a fost popularizată de scriitorul american Donnie Eichar în cartea sa din 2013 „Dead Mountain: The Untold True Story of the Dyatlov Pass Incident”, relatează The Moscow Times. După consultarea fizicienilor, Eichar a concluzionat că o combinație de vânturi puternice și curbura munților din jurul campingului a produs o frecvență de infrasunete, sunete mult prea scăzute pentru ca urechile umane să le poată percepe normal. Frecvențele infrasunetelor pot induce o stare de panică și anxietate la ființele umane.
Potrivit acestei teorii, excursioniștii au ieșit din cort și au fugit în noapte. Când grupul era suficient de departe pentru a-și recăpăta simțurile, era prea târziu. În imposibilitatea de a reveni la cort în siguranță, au cedat din cauza hipotermiei. Alții s-au ales cu răni după ce au căzut în râpele unde au fost găsiți ulterior.
ATACAȚI DE ABORIGENII MANSI
Când anchetatorii au început să analizeze cazul în primăvara anului 1959, au suspectat că indigenii Mansi ar fi putut face rău excursioniștilor pentru că au pătruns pe pământul sacru, a spus Eichar în cartea sa. Nu s-au găsit dovezi care să susțină această teorie și, în consecință, a fost respinsă.
Enigma continua.
