Lansată la 20 februarie 1962, Mercury-Atlas 6 (MA-6) a fost primul zbor spațial orbital american cu echipaj . Pilotat de astronautul John Glenn și operat de NASA ca parte a Proiectului Mercur, a fost al cincilea zbor spațial uman, precedat de zborurile orbitale sovietice Vostok 1 și 2 și de zborurile suborbitale americane Mercury-Redstone 3 și 4.
Sonda spațială Mercur, numită Friendship 7, a fost transportată pe orbită de un vehicul de lansare Atlas LV-3B care decola din Complexul de Lansare 14 de la Cape Canaveral, Florida. După trei orbite, nava spațială a reintrat în atmosfera Pământului si a aterizat în Oceanul Atlantic de Nord de unde a fost luată în siguranță la bordul USS Noa. Timpul total de zbor al misiunii a fost de patru ore, 55 de minute și 23 de secunde.
Data lansării a fost anunțată pentru prima dată ca 16 ianuarie 1962, apoi amânată la 20 ianuarie din cauza problemelor cu rezervoarele de combustibil ale rachetei Atlas. Lansarea s-a tot amânat mai apoi până pe 27 ianuarie din cauza vremii nefavorabile de iarnă. În acea zi, Glenn se afla la bordul Mercury 6 și gata de lansare, când, la minutele T-29, directorul de zbor a oprit lansarea din cauza norilor groși care ar fi făcut imposibilă fotografiarea sau filmarea vehiculului de lansare după prima 20 de secunde din misiune (incapacitatea echipajelor de lansare de a filma lansarea eșuată a Mercury-Atlas 1 cu 16 luni mai devreme dovedise importanța zborului doar pe cer senin). Mulțimea mare de reporteri adunați la Cape Canaveral pentru lansare a plecat acasă, dezamăgiți. Directorul misiunii Walter Williams a simțit un sentiment de ușurare din cauza vremii rea, deoarece încă exista un sentiment general că nava spațială și propulsorul nu erau încă pregătite să zboare.
NASA a informat publicul îngrijorat că va dura timp pentru a fi pregătită misiunea, deoarece lansările cu echipajul necesită un grad înalt de pregătire și standarde de siguranță. Lansarea a fost amânată până la 1 februarie, dar când tehnicienii au început să alimenteze Atlasul pe 30 ianuarie, au descoperit că o scurgere de combustibil a înmuiat o pătură izolatoare internă între rezervoarele RP-1 și LOX. Acest lucru a cauzat o întârziere de două săptămâni în timp ce au fost făcute reparațiile necesare. Pe 14 februarie, lansarea a fost din nou amânată din cauza vremii, apoi îcă odată pe 18 februarie. Totuși se părea că 20 februarie va fi o zi favorabilă pentru a încerca lansarea.
Glenn a urcat la bordul navei spațiale Friendship 7 la 11:03 UTC pe 20 februarie, după o întârziere de o oră și jumătate pentru a înlocui o componentă defectă a sistemului de ghidare al Atlasului. Trapa a fost fixată cu șuruburi la 12:10 UTC. Majoritatea celor 70 de șuruburi ale trapei fuseseră securizate, când s-a descoperit că unul era rupt. Acest lucru a mai cauzat o întârziere de 42 de minute în timp ce toate șuruburile au fost îndepărtate, șurubul defect a fost înlocuit și trapa a fost prinsă la loc în șuruburi. Numărarea a fost reluată la 11:25 UTC, iar portalul a fost derulat înapoi la 13:20 UTC. La 13:58 UTC, contorizarea a fost ținută timp de 25 de minute în timp ce o supapă de propulsie cu oxigen lichid a fost reparată.
La 14:47 UTC, după două ore și 17 minute de întreruperi și la trei ore și 44 de minute după ce Glenn a intrat în Friendship 7, inginerul T. J. O’Malley a apăsat butonul din blocul de lansare a navei spațiale.
O’Malley a spus, „Cu Bunul Dumnezeu până la capăt”, iar apoi comunicatorul capsulei Scott Carpenter a rostit celebra frază „Godspeed, John Glenn.” Din cauza unei erori la radioul lui Glenn, el nu a auzit fraza lui Carpenter.
