Războiul Yom Kippur poartă această denumire întrucât operațiunile militare s-au desfășurat în timpul sărbătorii Yom Kippur, care presupune un post sobru și abstinență pe o durată de 25 de ore. Această sărbătoare poartă denumirea și de “Sărbătoarea Ispășirii“. Pe 28 septembrie 1970, președintele Egiptului, Abdel Nasser, a murit din pricina unui infarct. În urma sa, a venit la conducere Anwar Sadat, care a fost ales prin intermediul unui plebiscit, în octombrie 1970.
În speranța că vor câștiga înapoi teritoriile pierdute în urma războiului de șase zile, în timpul Ramadanului, pe data de 6 octombrie 1973, Egiptul și Siria au trecut canalul Suez, respectiv înălțimile Golan și au atacat Israelul, prins pe nepregătite. Siria a început atacul aerian şi de artilerie. La puţin timp, accesul era forţat de 1400 de tancuri, urmate de alte divizii de blindate care au forțat Israelul să se retragă din înălțimile Golan.
Referitor la acest conflict, viceministrul de externe sirian, Abdul Ghani Rafii, a declarat : „Luptăm pentru a ne elibera teritoriile arabe ocupate. Luptăm pentru o soluţie dreaptă pentru poporul palestinian, care trebuie să decidă singur”. Abia în a treia zi de luptă, Israelul reușea să respingă invadatorii israelieni din înălțimile Golan. Israelul a cerut ajutor Statelor Unite. Văzând că Israelul a fost asistat de Statele Unite, Uniunea Sovietică s-a implicat oferind ajutor Egiptului și Siriei. La rândul lor, Statele Unite organizează un embargo de armament și opresc exporturile de petrol din partea țărilor arabe. Măsurile sunt preluate și de aliații Statelor Unite, care a pus presiune și mai mare pe combatanți. Consiliul de Securitate ONU a dat rezoluțiile 338, 339 și 340, prin care s-a cerut încetarea focului. Pe data de 11 noiembrie 1974, Israelul a semnat un armistițiu cu Egiptul și, ulterior, pe 11 mai 1974 cu Siria.
Războiul s-a încheiat cu victoria Israelului, care chiar dacă a fost luat prin surprindere la început, a recuperat treptat din pierderi. Pentru Siria și Egipt războiul a fost aproape de dezastru, cel puțin în cazul Siriei, care a avut foarte multe daune de ordin militar. Prin tratatul semnat între Israel și Egipt, Egiptul a recăpătat Peninsula Sinai, în timp ce Siria nu s-a ales decât cu pierderi. La scurtă vreme, Siria a votat, alături de alte țări membre, excluderea Egiptului din Liga Arabă.
În 1975 a fost semnat un tratat prin care a fost extinsă zona demilitarizată a Națiunilor Unite. Documentul prevedea că atât Egiptul, cât și Israelul trebuie să-și retragă forțele și să nu intervină militar. Această zonă avea 14 km în momentul semnării și presupunea existența a 5 linii de delimitare plasate în partea de vest a Peninsulei Sinai, înainte de canalul Suez. Ulterior acestui tratat, în 1979, a fost semnat un tratat de pace între Egipt și Israel, prin care Israel s-a retras complet din Peninsula Sinai și a permis normalizarea relațiilor dintre cele două țări.
