Primele costume de baie din istorie datează din perioada romană timpurie și era cunoscut sub numele de „strophium” sau „mamillare”. Deși nu există imagini sau reprezentări detaliate ale acestui costum de baie, se crede că era realizat din materiale precum lână sau in și avea un aspect simplu.
În Roma Antică
Costumul de baie roman era conceput în principal pentru înot sau pentru băile publice și avea ca scop asigurarea comodității și protejarea corpului în timpul activităților acvatice. Ceea ce-și doreau femeile era să-și strângă bine sânii, considerând că un piept generos e semn de bătrânețe sau e inestetic, sânii mari nu erau dezirabili. Deși nu existau modelele variate, costumul de baie roman a marcat o îndrăzneală în vestimentația pentru activitățile acvatice sau sportive în acea perioadă.
Costumul de baie consta într-o bandă de material care acoperea sânii și era legată în spate sau pe umăr. Cu toate acestea, trebuie menționat că acesta era un costum de baie pentru înot sau băi publice, deoarece în general, în cultura romană, femeile nu stăteau la soare.
În Grecia Antică
În antichitate, în diferite culturi, costumele de baie erau purtate în timpul înotului, băilor publice sau ceremoniilor religioase. În antichitatea greacă, existau diverse forme de îmbrăcăminte de baie, cum ar fi “chiton” sau “himantes”, și care erau purtate în timpul înotului sau al băilor termale. Aici, costumul de baie pentru femei era format din două piese separate. O piesă era un fel de chiton, o rochie lungă și lejeră, care era purtată peste un alt strat subțire de țesătură numit subligar. Aceste costume acopereau, în general, întregul corp. Bărbații aveau o opțiune similară, purtând un fel de chiton sau o bucată de pânză înfășurată în jurul șoldurilor și fixată cu un cordon.
În Egiptul Antic
În Egiptul Antic, femeile purtau părul împletit în multe codițe, o rochie foarte strânsă pe trup și sânii descoperiți. Pe piept aveau un pieptar făcut și bătut cu pietre prețioase. Femeile mai purtau un fel de tunică, făcută dintr-un material subțire și lejer. Aceste costume acopereau majoritatea corpului și erau purtate în timpul băilor în râuri, lacuri sau în băile publice.
Evul Mediu
După scindarea Imperiului Roman, odată cu debutul perioadei denumită de istorici ca fiind Evul Mediu, acest obicei al îmbăierii a fost uitat. Înotul și în general ideea de a te spăla și curăța au devenit acțiuni tabu în societate. La acea vreme, oamenii credeau ca apa aduce boli și infecții și de aceea o evitau. Băile publice erau considerate locuri ale depravării, frecventate de prostituate. Cu timpul însă, înțelepții vremii au sfătuit populația să folosească cu încredere băile publice. Până în secolul al XIII-lea se găseau peste 32 de băi în Paris, 18 la Londra și 60.000 de băi publice în Bagdad.
