In iulie 1518, locuitorii orașului Strasbourg au fost loviți de o dorința, aparent de necontrolat, de a dansa. La început, isteria a lovit o femeie pe nume Frau Troffea, care a ieșit pe stradă și a început să danseze. Ea a dansat singură timp de aproape o săptămâna, după care alți locuitori ai orașului i s-au alăturat.
Până în august, aproximativ 400 de victime au fost lovite de epidemia dansului. Medicii locali nu au avut nici o explicație pentru acest fenomen și au dat vina pe “sângele fierbinte”. Autoritățile au construit o scenă și au închiriat muzicieni care să întrețină dansatorii. Dar mulți dintre aceștia au cedat din cauza epuizării. Unii chiar au murit din cauza infarctului. Episodul nu s-a încheiat până în septembrie, când dansatorii s-au dus pe vârful unui munte și s-au rugat să fie eliberați.
Acest episod poate părea o legendă, dar este foarte bine documentat în dosarele istorice ale secolului 16. Și nu este singurul episod de acest fel. Manii similare au avut loc și în Elveția, Germania și Olanda, deși puține au provocat atâția morți ca cea din 1518.
Ce ar fi putut să îi determine pe oameni să danseze până la moarte? Unele teorii susțin că dansatorii erau membrii unui cult religios sau că au ingerat corn de secara, un mucegai care produce spasme și halucinații.
