Misterioasele pietre Dropa – realitate sau ficțiune?
Pietrele Dropa sunt un set de 716 discuri circulare de piatră care se spune că datează de 12.000 de ani pe care pot fi găsite semne mici asemănătoare hieroglifice. Fiecare disc măsoară până la 30 cm în diametru și are două șanțuri, care provin dintr-o gaură în centrul lor, sub forma unei spirale duble.
Descoperirea misterioaselor discuri se pare că a avut loc în 1938 în munții Baian Kara-Ula, la granița dintre China și Tibet, unde un profesor chinez, Chi Pu Tei, a detectat șiruri de morminte aliniate în mod regulat. Scheletele măsurau doar aproximativ 1m si 20 cm înălțime și aveau cranii mari și supradezvoltate.
În interiorul unui sistem de peșteri din apropiere, Chi Pu Tei și echipa sa au găsit artă rupestră interesantă care înfățișa figuri cu coifuri rotunde. Gravate în stâncă erau și soarele, luna, pământul și stelele, conectate prin grupuri de puncte de mărimea unui bob de mazăre. Mai în interiorul peșterii, echipa a găsit colecția de discuri de piatră, majoritatea pe jumătate îngropate în podeaua peșterii.
Descrierile pietrelor Drops sunt similare cu discurile Bi, care sunt o formă recunoscută de artefact circular din China antică. Discurile Bi sunt discuri rotunde de jad datând din jurul anului 3000 î.Hr., comune în provincia Shaanxi.
Tsum Um Nui
În următoarele două decenii, se crede că discurile au fost etichetate și stocate la Universitatea din Beijing înainte de a fi date lui Tsum Um Nui pentru studiu în 1958.
Tsum Um Nui ar fi reușit să descifreze caracterele hieroglifice după patru ani de studiu. Este povestea unei nave spațiale care s-a prăbușit în zona peșterii și nava conținea oamenii Dropa. Unul dintre discuri se pare că spunea următoarele: „Dropa au coborât din nori în aeronava lor. Bărbații, femeile și copiii noștri s-au ascuns în peșteri de zece ori înainte de răsărit. Când, în sfârșit, am înțeles limbajul semnelor Dropas, ne-am dat seama că noii veniți aveau intenții pașnice”.
Se spune că Tsum Um Nui și-a publicat descoperirile în 1962 într-un jurnal profesional și, ulterior, a fost ridiculizat și întâmpinat cu neîncredere. La scurt timp după aceea, se spune că a plecat în Japonia într-un exil autoimpus unde a murit la scurt timp după ce a terminat manuscrisul operei sale.
Implicarea Rusiei
în 1968, se pare că pietrele Dropa au intrat în atenția lui W. Saitsew (scris și Zaitsev), un om de știință rus care a republicat descoperirile lui Tsum Um Nui și a efectuat teste pe discuri care au dezvăluit unele proprietăți foarte ciudate.
Din punct de vedere fizic, pietrele de granit au în conținut concentrații mari de cobalt și alte metale – o piatră foarte tare, care ar fi îngreunat oamenii primitivi să sculpteze literele, mai ales cu astfel de caractere minuscule. După cum s-a înregistrat în revista sovietică Sputnik, la testarea unui disc cu un oscilograf, a fost înregistrat un ritm de oscilație surprinzător, ca și cum, au spus oamenii de știință, ar fi fost cândva încărcate electric sau ar fi funcționat ca conductori electrici.
Wegerer
Se presupune că Ernst Wegerer (Wegener) era un inginer austriac care, în 1974, a vizitat Muzeul Banpo din Xi’an, provincia Shaanxi, unde a putut vedea două dintre pietrele Dropa. Se spune că atunci când a întrebat despre discuri managerul nu i-a oferit nicio informație, ci i-a permis să le fotografieze. El susține că în fotografiile sale hieroglifele nu pot fi văzute, deoarece au fost ascunse de blițul camerei și s-au deteriorat.
În 1994, omul de știință german Hartwig Hausdorf și colegul Peter Krassa ar fi vizitat China și muzeul Banpo din Xian în 1994, unde li s-a spus că șefii directorului au ordonat să fie distruse discurile și că oficial nu le recunosc existența. . Hausdorf a aflat că guvernul chinez nu are nicio înregistrare oficială a unui trib numit Dropa, nici în zona locală Qinghai, nici în China.
A supraviețuit vreunul dintre oamenii Dropa?
La momentul descoperirii, zona peșterii era încă locuită de două triburi cunoscute sub numele de Hams și Dropa. Se pare că antropologii nu au reușit să clasifice niciun trib în vreo altă rasă cunoscută; nu sunt nici chinezi, nici mongoli, nici tibetani. Au pielea galbenă, cu corpuri subțiri și capete disproporționat de mari, corespunzând rămășițelor scheletice găsite în peșteri în 1938. Au părul rar pe corp, au ochii mari și înălțimea lor măsoară între 108 și 141 cm, cu o înălțime medie de 126 cm.
Controverse
Pietrele Dropa sunt cufundate în controverse, mulți susținând că nu este altceva decât o păcăleală. Printre argumentele împotriva existenței lor se numără următoarele:
S-a susținut că Tsum Um Nui nu este un nume chinezesc real. Nu există nicio mențiune despre el în China în afara conexiunii sale cu pietrele Dropa. Potrivit entuziastului Dropa Hartwig Hausdorf, Tsum Um Nui este un fost nume japonez, dar adaptat la limba chineză.
Marea majoritate a numelor și surselor nu pot fi coroborate, iar existența savanților sovietici sau chinezi nu poate fi găsită.
Deși se spune că sunt un trib de oameni cu statură de pigmei, se spune că adevărații Dropas (cunoscuti și sub numele de Drokpa) sunt păstori nomazi care locuiesc în cea mai mare parte a Podișului Tibetan de nord și care au înălțime regulată.
Singurele fotografii ale discurilor de piatră nu arată nicio dovadă a hieroglifelor. Pare puțin probabil ca un savant să fi fost capabil să descifreze și să înțeleagă o limbă complet necunoscută în patru ani. Descifrarea scrierilor antice a durat de obicei zeci de ani pentru mai multe echipe de lingviști experți și asta chiar și atunci când acestea pot fi legate de o altă limbă cunoscută.
S-a spus că discurile de piatră au fost depozitate în diferite muzee din China. Cu toate acestea, niciunul dintre aceste muzee nu are înregistrări sau urme de piatră Dropa care a fost vreodată acolo.
Realitate sau fictiune?
Sunt pietrele Dropa și povestea însoțitoare pur și simplu parte dintr-o farsă elaborată sau dintr-o poveste fantezică? Sau au fost cu adevărat descoperite sute de discuri cu dovezi ale vizitei extraterestre pe Pământ, iar faptele din jurul cazului au fost acoperite?
