Pe măsură ce căutarea vieții pe Marte continuă, programul Mars Sample Return fiind programat să returneze mostre de pe planetă la începutul anilor 2030, un cercetător a sugerat că este posibil să fi găsit deja viață pe Planeta Roșie acum aproape 50 de ani. Și apoi, în ceea ce nu ar fi o primă impresie extraordinară, am distrus-o.
Cu mult înainte ca roverul Curiosity să-și învârtă roțile robotice pe Marte, au ajuns acolo două sonde de amartizare. Proiectul Viking al NASA, pe lângă capturarea primelor imagini de pe suprafața marțiană, a fost martor al unor teste biologice pe solul marțian, în special pentru a căuta semne de viață.
Rezultatele au fost destul de neașteptate și confuze pentru oamenii de știință. Majoritatea experimentelor nu au fost promițătoare. Într-o parte a experimentului, au fost găsite urme de substanțe organice clorurate, deși se credea că la acea vreme erau contaminanți aduși de pe Pământ.
O altă parte a experimentului a găsit apă care conținea nutrienți și carbon radioactiv în solul marțian. Dacă viața ar fi fost prezentă, ideea era că microorganismele ar consuma nutrienții și ar emite carbonul radioactiv sub formă de gaz.
Am găsit viață pe Planeta Roșie acum 50 de ani?
În timp ce primul experiment a găsit acest gaz radioactiv (experimentul de control nu a găsit), rezultatele ulterioare au fost împărțite. Dacă microbii ar fi prezenți în sol, oferindu-le mai mulți nutrienți radioactivi și incubarea lor pentru mai mult timp ar trebui să producă mai mult gaz radioactiv. Dar o a doua și o a treia injecție în amestec nu au condus la producerea de mai mult gaz. Rezultatul pozitiv inițial a fost dat de perclorat, un compus folosit în artificii și combustibil pentru rachete, care ar fi putut metaboliza nutrienții, scrie IFLScience.
Cu toate acestea, există și alte idei. Dirk Schulze-Makuch, profesor de locuibilitate planetară și astrobiologie la Universitatea Tehnică din Berlin (Germania), sugerează că adăugarea de apă în cadrul experimentului a fost o greșeală și ar fi putut ucide orice urmă de viață pe Planeta Roșie pe care încercam să o găsim.
Într-un articol publicat în iunie în BigThink, el citează exemple de viață pe Pământ găsite în cele mai extreme medii, trăind în întregime în roci sărate și atrăgând umiditate din aer. Turnarea apei peste acești microbi i-ar ucide, explicând probabil de ce injecțiile ulterioare de nutrienți nu au dus la detectarea gazului radioactiv. Când tocmai ai fost înecat de un robot extraterestru, nu mai ai tendința de a-ți fi foame.
Suntem noi, oamenii, extratereștrii răi din filme?
Schultz-Makuch sugerase anterior că viața marțiană ar putea avea peroxid de hidrogen în celule. „Această adaptare ar avea avantaje speciale în mediul marțian pentru a oferi un punct de îngheț scăzut, o sursă de oxigen și higroscopicitate”, au scris Schultz-Makuch și coautorul Joop M. Houtkooper într-un studiu din 2007.
„Dacă presupunem că viața marțiană indigenă s-ar fi adaptat mediului său prin încorporarea peroxidului de hidrogen în celule, acest lucru ar putea explica rezultatele proiectului Viking”, a scris Dirk Schulze-Makuch pentru BigThink, adăugând că spectrometrul de masă cu cromatograf în gaz a încălzit mostrele înainte să le analizeze.
„Dacă o formă de viață pe Planeta Roșie ar fi conținut peroxid de hidrogen, acest lucru ar fi ucis-o. Mai mult decât atât, ar fi făcut ca peroxidul de hidrogen să reacționeze cu moleculele organice din vecinătate pentru a forma cantități mari de dioxid de carbon și exact asta a detectat instrumentul”, a scris cercetătorul.
Deși este un mare „dacă”, dacă acest lucru ar fi corect, ar însemna că am găsit viață pe Marte acum aproape 50 de ani, apoi am ucis-o, la fel ca extratereștrii răi din filme.
