I. Ceasul din piață
L-am cumpărat într-o sâmbătă dimineața, dintr-o piață de vechituri.
Era un ceas de masă vechi, cu ramă din lemn închis la culoare și sticlă zgâriată. Nu avea nimic deosebit, în afară de faptul că acele se mișcau.
Vânzătorul mi-a cerut cincizeci de lei.
— Merge?
Bătrânul a ridicat din umeri.
— Merge.
— Are baterie?
— N-are nevoie.
Am râs.
Istorie.eu
- James Cook, englezul care a descoperit Australia și a murit în Hawaii
James Cook este unul dintre cele mai interesante și faimoase personaje din Istoria Angliei, rolul jucat de acesta în expansiunea…
România Misterioasă
- Maghiarizarea românilor din Ardeal: cum s-a schimbat limba și identitatea în epoca habsburgică
Cucerirea Transilvaniei de către Habsburgi, la sfârșitul secolului al XVII-lea, a deschis o nouă etapă în istoria Ardealului. Principatul, aflat…
El nu.
Am plătit și am plecat.
Abia acasă am observat că ceasul nu avea niciun mecanism vizibil în spate. Nicio baterie. Nicio cheie de întors. Nimic.
Și totuși, ticăia.
Tic.
Tac.
Tic.
Tac.
L-am pus pe noptieră.
În noaptea aceea m-am trezit la 03:17.
Ceasul se oprise.
Aceeași oră era afișată pe cadran.
03:17.
Am întins mâna să-l iau, dar în momentul în care l-am atins, acele au început să se miște.
Înapoi.
03:16.
03:15.
03:14…
Până la 03:00.
Apoi s-au oprit.
Am adormit din nou.
Dimineața, ceasul funcționa perfect.
Am uitat incidentul.
Până în noaptea următoare.
03:17.
De data aceasta nu m-am trezit din cauza ceasului.
M-am trezit pentru că cineva bătea în ușa apartamentului.
Trei lovituri.
Pauză.
Alte trei.
M-am uitat la ceas.
03:17.
Am stat nemișcat.
Bătăile s-au repetat.
Am mers până la ușă și m-am uitat prin vizor.
Nimeni.
Am deschis.
Holul era gol.
Când m-am întors în dormitor, ceasul arăta 03:18.
Și pe sticla lui era o urmă de deget.
Din interior.
II. Ceasul
În următoarele zile, am încercat să scap de el.
L-am dus la gunoi.
Dimineața era din nou pe noptieră.
L-am lăsat într-un autobuz.
Seara îl găseam în apartament.
L-am aruncat într-un râu.
A doua zi era ud pe masă.
De fiecare dată, mergea.
Tic.
Tac.
Tic.
Tac.
Într-o seară, am sunat la numărul scris pe o bucată de hârtie pe care mi-o dăduse vânzătorul.
Mi-a răspuns după primul apel.
— Ce vreți?
— Ceasul.
A urmat o tăcere.
— L-ați luat?
— Da.
Vocea bătrânului s-a schimbat.
— Atunci nu mai e al meu.
— Ce înseamnă asta?
— Nu trebuia să-l cumpărați.
— Ce este?
Bătrânul a oftat.
— Nu ce este contează.
— Atunci ce?
— Pe cine așteaptă.
Am închis.
În noaptea aceea n-am dormit.
La 03:16, ceasul a început să ticăie mai repede.
03:17.
S-a oprit.
Apoi am auzit o voce din hol.
Vocea mea.
— Deschide.
Am rămas în pat.
— Deschide.
Era exact vocea mea.
Aceeași intonație.
Aceeași respirație.
Apoi vocea a spus:
— Știu că ești acolo.
Nu m-am mișcat.
Din hol s-au auzit pași.
Unul.
Doi.
Trei.
S-au oprit în fața dormitorului.
Mânerul ușii s-a mișcat încet.
Și atunci ceasul a început din nou să meargă.
03:18.
03:19.
03:20.
Ușa nu s-a deschis.
Dimineața, am găsit ceva pe podea.
O fotografie veche.
Nu era a mea.
În fotografie era piața.
Vânzătorul stătea în spatele tarabei.
Lângă el era ceasul.
Am întors fotografia.
Pe spate era scrisă o dată:
17 octombrie 1987.
Și dedesubt:
„Prima noapte în care a bătut la ușă.”
M-am uitat la ceas.
Era 10:42.
Pentru prima dată de când îl cumpărasem, nu mai ticăia.
Am respirat ușurat.
Apoi am observat ceva.
Acele nu arătau 10:42.
Arătau 03:17.
III. Ce era în oglindă
Din spatele meu s-au auzit trei lovituri în ușa apartamentului.
Toc.
Toc.
Toc.
N-am deschis.
Am rămas nemișcat, privind ceasul.
După câteva secunde, cineva a bătut din nou.
Toc.
Toc.
Toc.
Apoi vocea mea s-a auzit din hol:
— Nu deschide.
Am înghețat.
Vocea a continuat:
— Eu am deschis.
M-am apropiat încet de ușă.
— Cine ești?
Tăcere.
Apoi:
— Tu.
M-am uitat prin vizor.
Pe hol nu era nimeni.
Dar, în oglinda de la capătul coridorului, am văzut un bărbat stând în fața ușii mele.
Purta hainele mele.
Avea chipul meu.
Și ținea ceva în mână.
Ceasul.
Am făcut un pas înapoi.
În clipa aceea, obiectul de pe noptieră a început să ticăie.
Tic.
Tac.
Tic.
Tac.
M-am întors.
Ceasul era încă acolo.
Dar acum acele se mișcau înainte.
03:18.
03:19.
03:20.
Am privit din nou spre oglindă.
Bărbatul dispăruse.
Holul era gol.
Doar că ușa apartamentului meu era acum întredeschisă.
Eu nu o deschisesem.
Am fugit spre ea și am tras-o.
În spatele ușii nu era holul.
Era piața.
Aceeași tarabă.
Același bătrân.
Același ceas.
Și, în spatele tarabei, un șir de oameni așteptau.
Toți țineau câte un ceas identic.
Bătrânul m-a privit.
A zâmbit.
— În sfârșit, a spus.
— Ce?
A ridicat o fotografie.
Era fotografia pe care o găsisem dimineața.
Doar că acum apăream și eu în ea.
Stăteam lângă tarabă.
Cu ceasul în mână.
Iar data de pe spate nu mai era 17 octombrie 1987.
Era data de mâine.
Bătrânul a împins ceasul spre mine.
— Acum poți să te întorci.
— Unde?
A arătat spre ușa din spatele meu.
M-am întors.
În locul apartamentului era întuneric.
Din întuneric s-a auzit vocea mea:
— Deschide.
Am închis ochii.
Și am înțeles, în sfârșit, de ce vânzătorul nu încercase să mă oprească.
Nu voia să scape de ceas.
Voia doar să găsească pe cineva care să-l ducă acasă.
La mine.
IV. A doua zi
A doua zi, piața s-a deschis la ora șapte.
Un bătrân stătea singur în spatele unei tarabe.
Pe masă avea un ceas de masă vechi, cu rama din lemn închis la culoare.
Un tânăr s-a oprit.
— Cât costă?
Bătrânul l-a privit.
Apoi s-a uitat la ceas.
Acele arătau 03:17.
— Cincizeci de lei.
— Merge?
Bătrânul a zâmbit.
— Merge.
Din interiorul ceasului s-a auzit un ticăit.
Tic.
Tac.
Tic.
Tac.
Iar foarte încet, aproape imposibil de auzit, din spatele sticlei, vocea mea a șoptit:
— Nu-l cumpăra.
Distribuie articolul
Dacă ți-a plăcut, ajută-ne să ajungă la mai mulți cititori — și primești sigiliul difuzorului.
Articole similare
03:17 — Povestea care nu trebuia scrisă
La început, nimeni nu a observat. Banner WhatsApp Era doar o oră. 03:17. Aparea în povestiri horror publicate…
Citește articolul →
A.I. Stories - Ecoul din adâncuri (GPT Version)
La început, semnalul nu semăna cu nimic. Banner WhatsApp Nu era radio. Nu era vibrație seismică. Nu era…
Citește articolul →
A.I. Stories - Ecoul din adâncuri
Cuprins I. II. III. IV. V. I. Stația de cercetare Halcyon-9 plutea în tăcere deasupra unei lune fără…
Citește articolul →