În lumea montană, Everestul, cu ai săi 8.848 de metri, domină peisajul terestru. Totuși, măsurând de la baza oceanului, Mauna Kea din Hawaii îl depășește, atingând 9.170 de metri. Dar aceste înălțimi impresionante pălesc în comparație cu gigantul sistemului solar: Muntele Olimp de pe Marte.
Acest vulcan colosal se ridică la o altitudine uluitoare de 21.287 de metri, de aproape trei ori mai înalt decât Everestul. Baza sa, cu un diametru de aproximativ 600 de kilometri, îl desemnează și drept cel mai extins vulcan cunoscut în sistemul nostru solar.
Forma sa domoală și întinsă este rezultatul erupțiilor vulcanice lente, caracteristice vulcanilor de tip scut, care au depus straturi succesive de lavă solidificată. Înălțimea sa extraordinară este explicată prin absența plăcilor tectonice active pe Marte, spre deosebire de Pământ.
Această lipsă de activitate tectonică a permis vulcanului să se dezvolte neîntrerupt, fără a fi erodat sau distrus.
Gravitația redusă a planetei Marte, de aproximativ 38% din cea a Pământului, a contribuit și ea la acest proces, permițând materialelor vulcanice să se acumuleze în structuri mult mai înalte și mai largi.
O călătorie către Marte, aflată la aproximativ 55 de milioane de kilometri de Pământ, ar dura în jur de șapte luni. Misiunile anterioare au avut durate variind între 128 de zile și aproape un an.
Conform estimărilor NASA, bazate pe tehnologia actuală, navele spațiale care vor transporta oameni pe Marte vor atinge viteze de aproximativ 39.600 de kilometri pe oră.
Cu toate acestea, o astfel de misiune este puțin probabilă să aibă loc înainte de anul 2100. În timp ce Everestul a fost cucerit pentru prima dată în 1953 de neozeelandezul Edmund Hillary, însoțit de șerpașul Tenzing Norgay, primul român care a atins vârful a fost Constantin Lăcătușu, în 1995.
Performanța sa este cu atât mai remarcabilă cu cât a realizat ascensiunea fără oxigen pe o bună parte a traseului.
