Filozoful grec Platon scrie despre Atlantida că ar fi fost o mare civilizaţie din vest, care a cucerit partea de apus a Mării Mediterane. La apogeu, Atlantida a fost o glorioasă civilizaţie a bronzului, cu o uriaşă armată şi flotă, bogată în resurse naturale şi care a prosperat datorită relaţiilor comerciale cu alte naţiuni.
Nici până astăzi fascinantul continent dispărut nu a fost găsit de arheologi, fiind făcute speculaţii cu privire la locaţia sa, ce vizează o suprafaţă uriaşă, pornind din Irlanda şi până în Antarctica.
Cel care a scris foarte mult despre Atlantida este filozoful grec Platon în lucrarea ”Timaios şi Critias”, ce se presupune că ar fi apărut în jurul anului 360 î.Hr, scrie Joel Levy în cartea ”Istorii pierdute”, apărută în 2009 la editura Allfa. Filozoful grec descrie Atlantida ca pe o mare civilizaţie din vest, care a cucerit partea de apus a Mării Mediterane.
Platon susţine că Atlantida ar fi avut o formă alungită de circa 700 de kilometric, cu un brâu muntos în jurul coastelor şi o întinsă câmpie centrală. Pe principalul vârf muntos din sud s-a construit un mare acropolis în jurul căruia a înflorit principalul oraş cetate. Principalul oraş al Atlantidei era apărat de canale dispuse în cercuri concentrice, cu ziduri înalte care protejau zonele din cercurile intermediare.
Atlanţii ar fi realizat un vast canal, ce lega mai multe canale mai mici cu oceanul în partea de sud, iar întregul comerţ al lumii în acea perioadă ar fi parcurs acest drum de apă, se menţionează în lucrarea ”Istorii pierdute”. Platon vorbeşte şi despre apariţia Atlantidei, c e ar fi fost creată când zeii din Olimp şi-au împărţit lumea. Poseidon, zeul mării, şi-a însuşit-o şi a transformat-o aşa cum a crezut de cuviinţă.
Odată cu creşterea prosperităţii, atlanţii au devenit din ce în ce mai corupţi moral, iar zeii au hotărât să îi distrugă, provocând un uriaş cutremur, care a scufundat Atlantida în adâncurile oceanului.
Cea mai fascinantă teorie legată de continentul dispărut este expusă de scriitorul american Ignatius Donelly în cartea sa ”Atlantida: lumea antediluviană”. Acesta arată că Atlantida a reprezentat baza marilor civilizaţii ale lumii antice, pornind de la Egipt şi până la imperiul Inca prin prisma tehnologiei şi cunoaşterii avansate a atlanţilor.
Donelly a avansat ideea că multe din miturile şi legendele unor culturi, cum ar fi zeii nordici sau mitologia clasică, ar fi avut la bază informaţiile din istoria Atlantidei. După marele cutremur care a distrus Atlantida, supravieţuitorii s-ar fi refugiat în alte părţi ale lumii, unde au întemeiat noi civilizaţii, menţionează Joel Levy în cartea sa.
Scriitorul american a adus ca argument al teoriei sale asemănările c e ar exista între construcţia piramidelor din Egipt şi cultul Soarelui, mergând până acolo încât a afirmat că hieroglifele mayaşe şi cele egiptene ar fi fost înscripţionate de atlanţi, care ar fi inventat şi scrierea pentru aceste civilizaţii, alături de astronomie, sticlă, compas şi alte astfel de atribute ale civilizaţiei. Arheologii şi oamenii de ştiinţă au demontat de-a lungul vremii teoria lui Donelly, un exemplu fiind similarităţile dintre limba mayaşă şi cele mediteraneene, care, de fapt, nu există.
Naziştii s-au folosit de legenda Atlantidei pentru a da credibilitate mitologiei rasiste pe care o promovau. Ei au venit cu ideea că Atlantida ar fi fost locul de origine al arienilor nordici, care au creat civilizaţia pe Pământ şi unde s-ar fi dezvoltat un fel de societate fascistă utopică.
Deşi teoria lor frizează ridicolul, grupurile neonaziste din Europa, America şi fosta Uniune Sovietică se raportează des la ea chiar şi astăzi, se menţionează în lucrarea ”Istorii pierdute”. Posibile locaţii ale Atlantidei Povestea ţesută de Platon şi cei care i-au urmat s-a prăbuşit sub greutatea datelor oferite de ştiinţă.
Ipoteza scufundării Atlantidei ca urmare a unui cutremur devastator nu poate sta în picioare pentru că fundul Oceanului Atlantic a fost cartografiat, iar concluzia a fost că nu există întinderi mari de pământ scufundate la mare adâncime, precizează Joel Levy în cartea sa. Este de domeniul evidenţei că Atlantida descrisă de Platon nu există, dar poveştile legate de continentul dispărut ar putea avea totuşi o bază reală.
Oamenii de ştiinţă argumentează că Platon şi discipolii săi este posibil să fi greşit traducerea poveştii legată de Atlantida, ce fusese preluată de la un preot egiptean, sau să o fi prezentat în mod deliberat puţin distorsionată. De pildă, se crede că Atlantida ar fi existat mai degrabă în jurul anului 900 î.Hr. şi nu în anul 9000 î.Hr., aşa cum s-a scris, iar dimensiunile sale să fi fost mult mai reduse, ceea ce creşte considerabil numărul de posibile locaţii unde s-ar fi putut scufunda, se detaliază în lucrarea ”Istorii pierdute”.
Posibilele locaţii ale Atlantidei pornesc de la insula Creta, partea vestică a strâmtorii Gibraltar, Tartessos, un oraş-stat din sudul Spaniei, care a existat în jurul anului 1.000 î.Hr.,şi până la Irlanda şi Antarctica. Indiferent dacă a existat sau nu, Atlantida a oferit omenirii un punct de plecare în ceea ce priveşte provenienţa civilizaţiei.
Sunt puţine date despre preistorie, pe parcursul căreia omul nu pare să fi avut istorie, deşi, din punct de vedere anatomic, omul modern există de cel puţin 100.000 de ani. În acest context, Atlantida vine să acopere cumva o parte din acest gol în istorie, în ciuda faptului că nu s-a dovedit de-a lungul vremii că aceasta ar fi existat cu adevărat, concluzionează Joel Levy în cartea sa.
adevarul.ro