Sângele a fost întotdeauna privit ca o substanță miraculoasă, capabilă să redea viața și să vindece bolile.
Această credință străveche și-a găsit ecoul în miturile antice, precum cel al lui Ulise din Odiseea, care reușea să comunice cu umbrele morților oferindu-le sânge proaspăt. Însă, trecerea de la mit la realitate medicală a fost un proces îndelungat și anevoios.
Fundamentele științifice ale transfuziei de sânge au fost puse în secolul al XVII-lea. William Harvey a revoluționat înțelegerea corpului uman prin descrierea circulației sângelui în 1628.
Câțiva ani mai târziu, Christopher Wren a inventat seringa pentru injecții intravenoase, deschizând calea pentru experimente practice. Primele încercări de transfuzie au fost realizate pe animale. Medicul englez Richard Lower a efectuat cu succes prima transfuzie între două animale în 1666.
Însă adevăratul moment de cotitură a venit un an mai târziu, pe 15 iunie 1667, când medicul francez Jean-Baptiste Denis a realizat prima transfuzie de sânge la un om. Pacientul, un tânăr cu febră, a primit aproximativ 350 de mililitri de sânge de miel și s-a recuperat rapid.
Entuziasmul inițial a fost însă de scurtă durată. După câteva succese aparente, Denis s-a confruntat cu eșecuri tragice. Doi dintre pacienții săi au decedat în urma transfuziilor, ceea ce a dus la acuzații grave și la interzicerea procedurii de către autoritățile franceze.
Curând, interdicția s-a extins în întreaga Europă, iar transfuzia de sânge a fost abandonată în medicina oficială pentru aproape două secole.
Abia la începutul secolului XX, odată cu descoperirea grupelor sanguine de către Karl Landsteiner, transfuzia de sânge a devenit o procedură medicală sigură și eficientă.
Înțelegerea incompatibilității dintre grupele sanguine a explicat eșecurile anterioare și a deschis calea pentru dezvoltarea transfuziei moderne. Astăzi, transfuzia de sânge este o procedură medicală de rutină care salvează milioane de vieți anual.
Povestea sa fascinantă ilustrează importanța cercetării științifice și a perseverenței în fața eșecurilor, precum și modul în care miturile antice pot inspira descoperiri moderne în medicină.
