În 1940, Disney lansa un desen animat în care Geppetto, un tâmplar bătrân şi singur, decide să îşi realizeze propria marionetă asemănătoare cu un copil. Acesta vede o stea şi îşi doreşte ca marioneta să devină un copil adevărat. Deşi scopul filmului Disney era de a învăţa copiii cum ar trebui să se comporte un băiat real, povestea scrisă iniţial de autorul italian Carlo Collodi avea un cu totul alt scop.
Prin povestea sa, Collodi dorea să arate cât de greu şi ”impractic” este să fii părintele unui copil răutăcios. Conform VintageNews, Collodi nu a fost niciodată părinte, Pinocchio fiind prezentat de la început ca un copil neascultător.
Povestea sa avea la bază opera Emile a filozofului Jean Jacques Rousseau. Autorul considera că băieţii trebuiau să înveţe din consecinţele naturale ale acţiunilor lor. ”Copiii nu ar trebui să înveţe din cărţi ceea ce pot învăţa din experienţe,” afirma Rousseau. În acelaşi mod, marioneta creată de Geppetto şi adusă la viaţă de puterile magice avea libertatea de a alege şi de a suporta consecinţele. Pinocchio alege să lipsească de la şcoală şi să fugă de acasă imediat ce învaţă să meargă. Atunci când este întrebat de ce a făcut toate aceste lucruri, băiatul susţine că Geppetto l-a abuzat şi a fost închis. Deşi Rousseau susţinea că băieţii trebuiau să înveţe din propriile greşelie, a adăugat şi faptul că el sau ea ar trebui să înveţe şi de la oameni.
Adevărata poveste a lui Pinocchio. In final a fost spânzurat pentru greşelile sale
Aşadar, după ce îşi ucide conştiinţa (pe greierele Jiminy Cricket) şi distruge imaginea creatorului său, un părinte iubitor şi dornic să aibă un copil real, Pinocchio ia alte decizii care pot fi considerate răutăcioase, care într-un final îi aduc moartea. În ultima parte a poveştii lui Collodi, Pinocchio este lăsat să moară spânzurat într-un copac de către oamenii cărora el le-a oferit încredere.
Însă, pe tot parcursul poveştii, Pinocchio resimte repercursiunile acţiunilor sale, este răpit, înjunghiat, legat, bătut şi înfometat.