Unii istorici au trasat linia de demarcaţie între Antichitate şi Evul Mediu în anul 410, dată la care Roma a fost cucerită de vizigoţii lui Alaric I.
Alţii au reţinut data de 476, cînd generalul foederat german Odoacru l-a detronat pe ultimul împărat roman din Occident, Romulus Augustus.
Flavius Romulus Augustus (n.cca. 463 – d.după 476), a fost ultimul împarat al Imperiului Roman de Apus.
La 31 octombrie 475, patricianul Orestes îl proclamă împărat pe fiul său, Romulus Augustus, autoritatea acestuia limitându-se la sudul Galiei si la Italia propriu- zisa.
Era poreclit „Augustulus”, deși el a condus în mod oficial sub numele de Romulus Augustus. In latina sufixul -ulus este un diminutiv si prin urmare Augustulus înseamna, „Micul Augustus”.
La 28 august 476, Romulus Augustulus este îndepărtat de la tron de către Odoacru, căpetenia herulilor de neam germanic,din uniunea de triburi a a gotilor.
Severin de Noricum, consilier al lui Odoacru, a mediat detronarea fără violență a tânărului împărat roman al Imperiului de Apus, pentru care a reușit să obțină chiar și o pensie, iar insignele imperiale au fost trimise de la Roma la Constantinopol, capitala Imperiului Roman de Rasarit, fapt care mai târziu va genera dispute în privința moștenirii romane.
Imperiul Roman de Apus după ce pierde majoritatea provinciilor, este desființat atunci când Odoacru, care se autoproclama magister militum (guvernator suprem), înființează un stat independent în Italia (476).
Odată cu instaurarea dominației germanice în Italia, are loc potrivit unor istorici, sfârșitul Imperiului Roman de Apus, sfarșitul istoric al Antichitatii și începutul Epocii Medievale .
Opoziţia la alegerea datei de 476, e intalnită mai ales la istoricii care constată că o asemenea alegere ar plasa invazia lui Attila în Galia şi în Italia (anii 451-452) în Antichitate, pe când ei ar dori să o integreze în perioada a medievală.
In anul 395 a murit împăratul Teodosie I cel Mare, cel care şi-a impartit imperiul în două entităţi formal independente (Imperiul Roman de Apus şi Imperiul Roman de Rasarit), intre cei doi fii ai săi: Arcadius (in Orient) și Honorius (in Occident).
Istoricul francez, Maurice Bocevier-Ajam, consideră anul 395 drept unul foarte important, de cotitură în destinul omenirii, anul când de fapt ar fi început, teoretic, Evul Mediu.
Dupa anul 395, Imperiul Roman a fost condus de două administratii distincte, una cu sediul în Ravenna în Occident, iar celălalt în Constantinopol, în est.
