Invadarea Norvegiei de către Germania nazistă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost un moment cheie în conflictul mondial. Deși Norvegia adoptase o poziție neutră, poziția sa geostrategică, resursele naturale valoroase și contextul politic internațional au transformat-o într-un câmp de luptă vital.
Motivele invaziei
1. Politice
Norvegia era o țară neutră în conflict, dar neutralitatea sa nu garanta siguranța. Germania dorea să împiedice Marea Britanie și Franța să ocupe teritoriul norvegian, ceea ce ar fi reprezentat o amenințare majoră la adresa efortului de război german. Controlul Norvegiei ar fi asigurat un avantaj strategic în nordul Europei și în regiunea Mării Nordului.
2. Economice
Norvegia era crucială pentru aprovizionarea Germaniei cu materii prime. Suedia, principalul furnizor de minereu de fier pentru Germania, folosea porturile norvegiene, în special cel din Narvik, pentru transport pe timpul iernii. Controlul Norvegiei ar fi garantat un flux neîntrerupt de resurse esențiale pentru industria de război germană.
3. Structura internațională
La începutul războiului, Aliații și Puterile Axei căutau să controleze punctele strategice din Europa. Norvegia, cu coasta sa lungă și fiordurile adânci, oferea baze naturale excelente pentru submarine și nave, fiind vitală pentru operațiunile navale din Atlantic.
Desfășurarea invaziei
Operațiunea Weserübung, lansată la 9 aprilie 1940, a fost planul german pentru invadarea Norvegiei și a Danemarcei.
1. Atacul asupra Danemarcei
Invazia a început prin cucerirea rapidă a Danemarcei, care s-a predat în mai puțin de o zi. Aceasta a oferit Germaniei o rută directă către Norvegia și a permis desfășurarea forțelor aeriene și maritime necesare operațiunii.
2. Invazia Norvegiei
Orașele principale precum Oslo, Bergen, Trondheim și Narvik au fost atacate simultan de forțele germane prin debarcări amfibii și parașutări. În ciuda rezistenței norvegienilor, forțele germane bine pregătite și sprijinite de superioritatea aeriană au cucerit rapid zonele-cheie.
3. Intervenția aliaților
Marea Britanie și Franța au intervenit încercând să împiedice ocuparea Norvegiei, dar coordonarea slabă și condițiile dificile au dus la eșec. După bătălii intense, forțele aliate au fost nevoite să se retragă, iar Norvegia a capitulat pe 10 iunie 1940.
Urmările invaziei
1. Consecințe pentru Norvegia
Norvegia a intrat sub ocupație germană până în 1945. Regele Haakon al VII-lea și guvernul norvegian s-au refugiat în Marea Britanie, de unde au condus o rezistență simbolică. În țară, a fost instaurat un regim marionetă condus de Vidkun Quisling, a cărui nume a devenit sinonim cu trădarea.
2. Avantajele strategice ale Germaniei
Controlul Norvegiei a permis Germaniei să își protejeze ruta de transport a minereului de fier și să folosească fiordurile ca baze pentru submarinele care atacau convoaiele aliate din Atlantic.
3. Efectele asupra războiului
Eșecul aliaților în Norvegia a scos la iveală lipsa lor de pregătire și a contribuit la o schimbare a leadershipului britanic. Winston Churchill, care susținuse intervenția în Norvegia, a fost numit prim-ministru la scurt timp după retragerea britanică.
Concluzii
Invadarea Norvegiei a evidențiat importanța resurselor și a poziției strategice într-un conflict global. În ciuda eforturilor de a-și păstra neutralitatea, Norvegia s-a trezit prinsă în vârtejul unui război care avea să îi schimbe cursul istoriei. Ocupația germană a lăsat urme adânci, dar și un spirit de rezistență care a inspirat națiunea în anii postbelici.
