Complet nemulțumiți de conducerea coruptă, represivă și sângeroasă a președintelui Batista,precum și de măsurile politice și economice ineficiente ale acestuia,apar la începutul anilor 1950, numeroși pseudo-revoluționari,ce afirmau că vor să înlăture infamul regim de extremă dreapta(în care Cultul Personalității, Armata și Poliția Secretă Cubaneză își puseseră amprenta în mod ireversibil asupra vieții oamenilor) sub care trăiseră până atunci.Mai mult decât atât, ei afirmau că vor realiza numeroase reforme sociale,economice și politice așa cum ne prezintă Victor Dreke, participant al Revoluției Cubaneze.Tot el afirmă că mulți dintre acești revoluționari spuneau că vor strânge banii necesari pentru a cumpăra arme care să le fie oferite oamenilor de rând ,iar că alții déjà le aveau .Numai că,armele promise muncitorilor și fermierilor nu au mai ajuns.Chiar și așa, grupările militare și-au dorit să lupte în continuare,astfel încât,să îndepărteze Regimul Batista și să obțină libertatea și reformele democratice mult dorite.7
Astfel, Revoluția Cubaneză începe la 26 iulie 1953, când, tânărul avocat cubanez Fidel Castro dorește să preia controlul asupra Barăcii Moncada, a-2-a cea mai importantă garnizoană din țară, pentru a aduna o forță militară mai numeroasă care să lupte împotriva milițiilor dictatorului Fulgencio Batista. Atacul a fost un dezastru absolut,întrucât forțele prezidențiale,cele ale lui Batista erau cu mult superioare numeric și militar grupării lui Fidel Castro, reușind să-i asigure o înfrângere clară acesteia.Confruntarea duce la moartea a 19 soldați , de partea trupelor lui Batista și a 6 rebeli uciși, de partea grupării lui Fidel Castro.8
Cei rămași au fugit din zonă, însă nu au reușit să scape, întrucât pentru a-și demonstra puterea impresionantă pe care încă o mai deținea în Cuba, Fulgencio Batista organizează represalii dure, reușind să-i captureze pe cei 55 de rebeli și să-i ucidă pe loc. Fidel Castro,conducătorul acestora și Raul,fratele său sunt,la rândul lor,arestați și judecați, la 16 octombrie, același an. Fiind proaspăt absolvent al Facultății de Drept, acesta alege să se reprezinte singur în fața instanței de judecată,rostind celebra replică ,,Istoria mă va absolvi”,considerând că lupta sa împotriva conducerii politice din Cuba de la acel moment este o faptă măreață ce va ajuta la făurirea unui viitor prosper al Cubei.Această declarație,însă, nu-l ajută prea mult, întrucât, Fidel este condamnat la 15 ani de închisoare,iar fratele său,Raul Castro și ceilalți rebeli primesc sentințe între 10 și 13 ani.

În continuare, forțele de ordine ale președintelui Fulgencio Batista strivesc orice încercare de revoltă, însă numărul susținătorilor grupului revoluționar al lui Fidel Castro crește . Astfel, la 8 martie 1955, dorind să fie iubit de întreaga populație(dar,mai ales de mame) ,anunță o sărbătoare foarte importantă de Ziua Internațională a Femeii. Cu această ocazie,face un gest extraordinar(o adevărată demonstrație de empatie, ce-i va dezvolta capitalul de imagine în mod exponențial) și îi eliberează printr-un decret de amnistie,după 18 luni de închisoare pe Fidel Castro, Raul Castro și restul revoluționarilor cubanezi implicați în Atacul de la Moncada10. Acest moment reprezintă un pas extraordinar realizat de către Fidel Castro în lupta pornită de el și oamenii săi pentru alungarea regimului autoritar a lui Batista, dominat de cultul personalității, represiune sângeroasă și corupție,din Cuba. Fidel anunță că dacă nu mai poate continua să organizeze revoluția de aici, va pleca în Mexic și va continua realizarea ei de acolo.
În 1955, la 2 ani după Atacul de la Moncada, gruparea castristă își ia denumirea de ,,Movimiento de 26 julio”( Mișcarea de la 26 iulie) și pleacă în Mexic. Acolo, Fidel Castro îl va cunoaște pe proaspătul absolvent al Facultății de Medicină din Buenos Aires și lider revoluționar argentinian,un marxist convins la rândul său, Ernesto Che Guevara,a căror prietenie va scrie o pagină fascinantă din Istoria Politică Contemporană(reprezentând un exemplu de apreciere unul față de celălalt, de ambiție și colaborare extraordinară) pentru realizarea idealului lor suprem:crearea unei națiuni cubaneze libere(de jure,întrucât de facto,se afla sub influența covârșitoare politică,dar mai ales economică a puterii americane de 53 de ani la acel moment), prospere și bine dezvoltate în toate ramurile economice,de al cărei progres să se bucure toți cetățenii.Aceștia locuiesc într-o casă din Mexico City și pun la cale organizarea viitoarei revoluții din Cuba.
Cum autoritățile mexicane nu mai voiau să aibă de a face cu activiștii înarmați (așa cum se întâmplase în cazul comunistului spaniol Ramon Mercader, cel care îl asasinase pe faimosul comunist exilat, Lev Davidovici Troțki, la 21 august 1940) îi arestează pe Ernesto Che Guevara și frații Castro, ce ajung din nou la închisoare.
După ce este eliberat (în același timp cu fratele său, Raul Castro și prietenul său, Che Guevara), Fidel,dorind să-și îndeplinească și mai mult idealul revoluționar, acela de a scoate Cuba de pe orbita influenței politice și economice americane), merge în S.U.A pentru a aduna fonduri de la exilații cubanezi,astfel încât să poată organiza Revoluția Cubaneză,iar aceasta să fie un succes deplin, primul din cariera sa politică. Cu banii strânși în cadrul acestui turneu pentru popularizarea cauzei sale, acesta își cumpără o navă de la un dealer de arme(cunoscută de către el și rebelii săi drept ,,Granma”), cu ajutorul căreia, reușește, să se întoarcă la trupele sale de gherilă, staționate acum în Peninsula Yucatan.La 25 noiembrie 1956, Fidel Castro,alături de cei 82 de soldați ai săi din Yucatan,se îndreaptă spre Cuba, urmând să înceapă confruntarea finală cu forțele militare ale Președintelui Fulgencio Batista ( aflat încă la conducerea Cubei).12
O hartă ce ilustrează desfășurarea Revoluției Cubaneze
În ciuda amplasării strategice aparent favorabile a soldaților de gherilă a lui Fidel Castro, trupele lui Batista află poziția acestora și le-au prins în ambuscadă. Cu toate acestea , Fidel și Raul Castro reușesc să traverseze porțiunea de junglă deasă din zona munților Sierra Maestra(din sud-estul Cubei) chiar dacă doar cu o mică trupă de revoluționari supraviețuitori (Ernesto Che Guevara și Camilo Cienfuegos, un revoluționar cubanez ce fugise în Mexic după ce fusese împușcat în 1954, în timpul unui protest împotriva regimului dictatorial, represiv și sângeros al lui Batista și care se alăturase, între timp, grupării revoluționare a lui Castro, aflându-se printre aceștia), demonstrând astfel cât de puternici,uniți, dar mai ales determinați sunt în privința unei Revoluții Cubaneze reușite și eliminarea regimului dictatorial existent la acea vreme în Cuba.
Oricât de mult a încercat, ,,El Jefe Batista” nu a reușit să-i dezbine pe soldații revoluționari cubanezi, aceștia reușind să se regrupeze,să atragă noi membri în gruparea revoluționară, să adune arme,iar liderii revoluționari, Fidel Castro și Che Guevara le permit jurnaliștilor străini, mai ales americani(cel mai faimos dintre aceștia fiind Herbert Matthews, jurnalist la ,,New York Times” la acea vreme, care va realiza o serie de 3 articole despre Revoluția Cubaneză, primul în februarie 1957, prin care va scoate la lumină soarta revoluționarilor cubanezi conduși de Fidel Castro, devenind extrem de faimos în urma acestora) să-i viziteze și să le ia o serie de interview-uri,ce vor fi difuzate în întreaga lume.
În același timp, gruparea revoluționară a lui Fidel Castro, Raul Castro și Che Guevara primește un ajutor decisiv pentru finalizarea cu succes a Revoluției Cubaneze din partea a numeroase grupuri proletare, subterane,din orașele Cubei (Havana, Santiago de Cuba, Cojimar etc.) care au orchestrat scurte, dar violente acțiuni armate, prin care aproape reușeșc să-l asasineze pe Fulgencio Batista, o mare parte dintre acestea raliindu-se mișcării revoluționare cubaneze.
Observând că este încolțit de trupele revoluționare și că victoria Revoluției Cubaneze este una iminentă, Batista decide să trimită o mare parte a trupelor sale , în vara lui 1958, în jungla din sud-estul Cubei, în încercarea de a-i spulbera visul suprem al lui Fidel Castro( acela de a răsturna regimul corupt, represiv și violent al lui Fulgencio Batista și de a deveni liderul națiunii cubaneze) odată pentru totdeauna, însă operațiunea FF( ,,Fin de Fidel”) se dovedește un dezastru incredibil , întrucât rebelii prompți și bine instruiți îi înfrâng prin atacuri de gherilă extraordinare pe soldații lui Batista, mulți dintre ei fie dezertând,fie trecând de partea grupului revoluționar al lui Fidel Castro.
La sfârșitul anului 1958, Fidel,comandantul mișcării revoluționare cubaneze le dă ordinul trupelor sale pentru a porni ofensiva finală și a-l răsturna pe președintele în exercițiu de la acel moment al națiunii,nimeni altul decât Senior Fulgencio Batista. Acesta își divizează forțele, trimițându-i pe Che Guevara și Cienfuegos,cu un mic grup de soldați spre Santiago de Cuba(în estul Cubei), aceștia reușind să captureze toate orașele și satele din calea lor,fiind întâmpinați ca eliberatori ai poporului cubanez,iar Fidel urmând să se îndrepte spre Havana(în vestul Cubei), cu restul soldaților,astfel înfăptuind o simplă formalitate. În cadrul acestei ofensive finale,revoluționarii cubanezi reușesc 2 victorii decisive:în primul rând, gruparea lui Cienfuegos capturează mica garnizoană Yagujay pe 30 decembrie, iar cei 300 de soldați ai lui Che Guevara realizează o victorie incredibilă în fața unei forțe militare guvernamentale mult mai mari în Bătălia de la Santa Clara( 28-30 decembrie, 1958).
În cele din urmă în seara de 31 decembrie , realizând că victoria revoluționarilor cubanezi conduși de Fidel Castro, Raul Castro și Che Guevara este inevitabilă, Fulgencio Batista decide să plece, alături de prietenii săi miniștri și împreună cu 300 de milioane de dolari,la bordul unui avion privat, la Malaga, în Spania.
La 2 ianuarie 1959 , forțele militare ale lui Che Guevara și Camillo Cienfuegos intră în Santiago de Cuba, fără a întâmpina vreo rezistență, iar peste o săptămână, la 9 ianuarie 1959, Fidel Castro intră la rândul său, glorios în Havana. Revoluția Cubaneză se încheiase cu un deplin succes…!
